Plin de gunoaie, grafitti-uri, noroi, cabluri si tevi: asa se vede centrul istoric al urbei lui Bucur, atunci cand esti roman. Strainii sunt insa mai ingaduitori. Asta am aflat dupa o plimbare prin Centrul Capitalei, alaturi de Ismail Jamaludin, un student malaezian. Se afla de trei ani in Romania si a invatat sa vada partea plina a paharului. Anul trecut, a fost nevoit sa plateasca 100 de euro taxa de protectie pentru a filma un scurtmetraj pe Strada Bacani, dar a fost multumit ca si-a finalizat povestea. E decis sa ramana in Romania si crede ca "In Bucuresti te trezesti si te intrebi ce se va intampla cu tine in ziua respectiva. Si asta te face sa te simti viu."
Este ora 10:30 si pornesc, alaturi de Ismail Jamaludin, un tanar malaezian, student in anul III la UNATC, intr-o incursiune prin centrul vechi al Bucurestiului. De la "Mac"-ul capitalist pe care l-am ales ca punct de rendez-vous (McDonald's Unirii), ne indreptam spre Strada Franceza. Prima provocare, primele vestigii de "urbanism anarhic" ni se ofera sub forma unor pereti inundati cu grafitti. Reactia de repulsie a companionului se lasa insa asteptata: spune ca nu este neaparat ceva rau ca peretii sunt plini de graffiti si ca "depinde de grafitti, mie imi place grafitti-ul, dar urasc graffiti-ul rau. Daca e ca al acestui tip, este in regula", imi arata el desenul cu semnatura FWK, "dar tot ce e in jur este oribil".
Despre tigani: Lipscani-ul este propriul lor sat
Pe aceeasi strada, la cativa metri departare, ne asteapta ruinele unui etern santier, plin de cabluri si de baraci inestetice. Departe de a empatiza cu romanescul meu sentiment de repulsie fata de privelistea ce ne-a aparut in cale, Ismail manifesta chiar un soi de incantare: "mie-mi aminteste de satul mamei si al tatalui meu. Parintii mei au crescut intr-un sat, acolo esti liber sa faci ceea ce vrei sa faci. Sigur, probl
