Epilepsia este o tulburare neurologică incurabilă, care afectează peste 50 milioane de oameni din întreaga lume. Aceasta apare cel mai frecvent fie la vârste foarte mici, fie foarte înaintate, iar în unele cazuri cauzeleafecţiunii sunt necunoscute.

Epilepsia se manifestă prin crize bruşte şi imprevizibile, de câteva secunde sau minute. Unele crize pot trece aproape neobservate, în timp ce altele sunt dramatice. Ileana Ştefan a făcut prima criză de epilepsie la trei ani şi jumătate. Speriaţi, părinţii ei au dus-o de urgenţă la spital şi astfel au aflat că fetiţa suferă de epilepsie. De atunci, Ileana a fost nevoită să urmeze un tratament strict şi să înveţe să trăiască cu această boală.

„Cea mai serioasă problemă cu care se confruntă cei care suferă de epilepsie şi familiile lor este stigmatizarea. Cei din jur îi marginalizează pentru că nu înţeleg natura afecţiunii lor sau sunt speriaţi din cauza diverselor şi multiplelor mituri create în jurul acestei boli. În plus, din cauza crizelor imprevizibile şi a nevoii constante de însoţitor, mulţi pacienţi epileptici ajung să se simtă o povară pentru cei din jur şi să dezvolte depresii", spune Ileana.

Discriminaţi la serviciu

Deseori, epilepticii sunt puşi în situaţia în care trebuie să ascundă existenţa acestei afecţiuni pentru a putea trăi o viaţă cât mai normală în societate şi pentru a putea să obţină un loc de muncă.

„Am fost concediată de mai multe ori, de-a lungul timpului, din cauză că angajatorii şi colegii au aflat de boala mea. La mai multe locuri de muncă pe care le-am avut, când se întâmpla să fac o criză, ei vedeau şi ca urmare, mă dădeau afară. Abia mai târziu mi-am dat seama că există nişte prevederi legale de care trebuie să se ţină cont. Mai exact, trebuie să fie făcută o expertiză, care să se determine dacă bolnavul poate munci chiar dacă are aceste crize, pentru că forme