După ani grei de dependenţă, zeci de femei au învăţat să ia viaţa de la capăt într-un centru unic în România, unde se tratează dependenţa de stupefiante, alcool şi medicamente.

De 16 ani, în judeţul Sibiu funcţionează „Insula Speranţei“, un centru unic unic în România, în care femeile dependente de droguri, alcool sau medicamente se pot trata prin terapie de grup, individuală, autoterapie şi ergoterapie.

Pe balansoarul din curtea centrului, o femeie tânără zâmbeşte cald, cu ochii după fetiţa care, astăzi, este mai mare bucurie a ei. Gabi P. are 30 de ani, este de profesie proiectant, vine din Bucureşti şi, timp de patru ani, între 2003 şi 2007, a fost consumator constant de heroină, în toate formele – întâi ţigară, apoi folie şi, în cele din urmă, injectabilă. Astăzi, când face bilanţul, nu doar cel sufletesc, ci şi cel material, spune că şi-ar fi putut cumpăra două vile cu banii daţi pe droguri.

Calvarul a început după liceu, când şi-a făcut un prieten care începuse să consume. Lucra, iar bărbatul pe care îl iubea îi cerea bani, fără să ştie, la început, pentru ce. După ce a aflat, „a tras“ şi ea, din curiozitate. A fost doar începutul. „Asta era distracţia noastră. Ieşeam afară, ne întâlneam, mai mulţi, ne întrebam câţi bani avem, consumam. Era cu peripeţii, mergeam, căutam, nu găseam, ne ascundeam de părinţi, de familii, ceream bani pentru haine, ne împrumutam, făceam credite“, povesteşte femeia.

Lucrurile au evoluat rapid, nevoia de drog era tot mai mare, a trecut la următoarea fază, consumul „la folie“. La un moment dat, iubitul de atunci a ajuns după gratii, pentru consum de droguri, însă ea a continuat alături de ceilalţi consumatori din anturaj. A ajuns la ultima fază, heroina injectabilă. Prima internare la „Insula Speranţei“ a durat şase luni, credea că se vindecase. S-a întors acasă şi, la un moment dat,