Editura Compania si Libraria Mihail Sadoveanu au placerea sa va invite la intalnire cu Cornel Nistorescu, vineri, 29 noiembrie 2013, la Libraria Mihail Sadoveanu, bulevardul Magheru, nr.6-8. Sursa imagine: Blog Editura Compania
Scrierile acestea nonfictionale apartin anilor tarzii ai comunismului. In mare, ultimului deceniu. Au vazut lumina tiparului intre 1978 si 1988. La acea vreme, « Conducatorul iubit » si aparatul sau de propaganda ne asigurau ca ne indreptam spre comunism in zbor, ca suntem dusi fara gres, in fiecare zi, ceas de ceas, pe noi culmi de progres si civilizatie. Oricine scria la ziar, in revistele de orice fel, care apareau, oricum, toate sub conducerea inteleapta a partidului unic, trebuia sa probeze ca e inarmat cu un optimism nestramutat. Imparatia parea sa dureze inca 1 000 de ani, desi in numai 10 ani ea se prabusea in lacrimi si sange, in minciuni si mistificari criminale. Lumea aceea fortat optimista isi continea sfarsitul apropiat. Dar nici scriitorul la ziar, reporterul, si nici oamenii printre care traia n-aveau habar ca nenorocirea lor are un capat. Si inca unul atat de apropiat.
Reportajele din volumul de fata sunt rezultatul acestui paradox : obligatia de a fi optimist intr-o lume care se prabuseste, dar despre o atare prabusire nimeni nu are nici o informatie, nici macar o intuitie, ci doar dorinte care par irealizabile. Cum sa rezolvi o asemenea ecuatie absurda ? Talentul, acest enigmatic « talant » evocat in Biblie, are intotdeauna solutiile lui. Pentru ca talentul e la fel de misterios ca si viata, care triumfa intotdeauna.
Generatia ’80, care si l-a revendicat din cand in cand pe Cornel Nistorescu, desi acesta, prin data nasterii, apartinea promotiei ’70 – universitara si calofila –, scria ingrijit, proaspat, se racordase la literatura europeana si americana a momentului si abandonase poncifele propa
