Senatorii din comisia juridica iau din nou in mana cartoful clocotit numit "cazul Voicu". Odata cu audierea impricinatului. Sincer, ma indoiesc ca prea multi dintre ei isi vor asuma riscul unui vot impotriva avizului pentru arestarea senatorului PSD, dupa tot scandalul iscat in presa de publicarea stenogramelor.

Si este mai mult decat probabil ca mai apoi si plenul sa se lepede urgent de oaia neagra si compromisa. A-l apara public pe Catalin Voicu ar fi un gest sinucigas, un fel de confirmare a participarii, intr-un fel sau altul, la practicile acestuia.

De fapt, cinstit vorbind, probabil ca acesta a si fost scopul publicarii stenogramelor: asigurarea avizului pozitiv.

Stenogramele nu au cine stie ce valoare juridica, asa ca, probabil, DNA isi permite sa se lipseasca de ele, la o adica. Din punct de vedere juridic, ele nu dovedesc nimic, pentru ca, vorba cinicului si inoxidabilului Radu Mazare, pana la urma, la carciuma sau oriunde altundeva, oricine se poate lauda cu orice.

Mai trebuie si dovedit ca a facut intr-adevar tot ce pretinde. Si ceva imi spune, sau cel putin asa sper, ca aceste dovezi exista si sunt bine pazite pentru a nu fi cumva contaminate.

Dar aceste stenograme au un impact colosal din punct de vedere jurnalistic si de imagine. Dincolo de aspectele penale, ele arata o lume poltica putrezita pana in strafunduri si o justitie aflata la dispozitia mafiotilor. Ele explica multe dintre paradoxurile cu care s-a confruntat societatea romaneasca.

De ce avem multi acuzati si putini condamnati? De ce avem coruptie fara corupti? Cum se explica ascensiunea politica a unor nulitati? Cum castiga acestea alegerile?

Gasim asadar in stenograme explicatiile pentru care dosare pornite in forta s-au fasait pe parcurs si au sucombat uitate prin sertare: pentru ca au fost musamalizate. 99%