Cand te ocupi de calaii comunisti, te poti trezi cu cele mai neasteptate reactii. Mi-a scris, ori mai exact spus, m-a admonestat, saptamana trecuta fiica lui Gheorghe Pintilie (Bodnarenko), zis Pantiuşa (1902-1985), primul sef al sinistrei institutii numita Directia Generala a Securitatii Poporului, spion sovietic, tortionar si criminal dovedit (inca de pe vremea lui Ceausescu). Mesajele Ioanei Constantin-Pintilie sunt reactii extrem de ulcerate si vehemente la articolul meu de pe “Contributors” despre copilaria lui Nicu Ceausescu. Ele pot fi citite pe forumul acelui articol. Ioanei Pintilie ii displace ce si si cum scriu. O deranjeaza ca nu ezit sa vorbesc despre obscenele secrete ale lumii in care parintii sai taiau si spanzurau. Ar dori sa-mi puna calus, tot asa cum Pantiusa stia sa puna botnita si catuse. Instrumentul sau favorit era ranga, acel obiect contondent utilizat de soferul Vania pentru a-l lichida pe Stefan Foris, fostul secretar general al PCR. Despre Ana Toma ce-ar mai fi de spus pe langa faptul ca a fost martora impotriva lui Patrascanu care, dupa spusele unor persoane de maxima credibilitate, ar fi scuipat-o in fata la simulacrul de proces din aprilie 1954? Ce si-a inchipuit infocata militanta Anuta Toma, ca aceste abominatiuni vor fi uitate? Cand a vorbit cu Robert Levy, Ana Toma era trista si aproape oarba, dar impenitenta. Fiica ei si a lui Pantiusa, Ioana Pintilie, nu are framantari, ci doar certitudini, dure, inghetate, ultimative, sunand a rafuiala si amenintare. A avut si Foris o mama, a fost ucisa de oameni lui Pantiusa, inecata in Cris cu pietre de moara legate de gat…
Unii cititori i-au replicat cu argumente solide, doamna Ioana Constantin-Pintilie a continuat cu atacurile ad hominem si a perseverat in ceea ce nu poate fi numit decat tupeu negationist. Pentu ea, Pantiuşa si consoarta acestuia, Ana Toma, candva mana dreapta a Anei