Rusaliile au eliberat de sub umbrelă Capitala. După trei săptămâni în care până şi gândurile au făcut reumatism, Soarele ne-a surprins cu violenţă, ne-a ameţit. Am ieşit din casă chemat de Andreea Stroe, la o emisiune aproape matinală a Antenei 3. Ni s-a pus în vedere, mie şi confratelui Dan Constantin, să ne ţinem departe de politică, să nu scoatem un diftong despre candidaţi şi să apărăm postul de tornada de amenzi, declanşabilă la o apăsare de buton a unei doamne cu bâzdâc, fostă ziaristă, azi cameristă a doamnei Udrea.
De dimineaţă văzusem o caricatură a fratelui meu care-l înfăţişa pe Andrei Chiliman, primar şi candidat aproape reales în Sectorul 1, în dialog polemic cu Elena Udrea, pe teme de verde. Chiliman zicea că el se referă la verdele parcurilor, în care sectorul pe care-l gospodăreşte excelează, Udrea, care căra o geantă Vuitton verde, era acuzată că îşi piteşte portocaliul electoral degeaba sub clorofilă fiindcă toată lumea o identifică farsoare. Aş fi zis o ironie dar fiindcă punea, conform CNA, în pericol democraţia, am tăcut. Pentru a salva bunul dobândit încă din vremea lui Platon, merită un post de cuvinte şi schimnicia în tăcere. Să fie "ţineţi-vă gura!", marea izbândă a societăţilor autogospodărite liber?
La un moment dat, într-un fel de breaking news, am aflat că la un semimaraton care avea şi varianta de a alerga vreo trei metri, un tânăr a leşinat. Salvare, transmisii în direct. Mă rog, după zece minute de stat la umbră, maratonistul care a gâfâit câţiva paşi şi-a revenit. I-am spus Andreei că la începuturile agenţiei AMPress pe care am inventat-o după ’89, lucram şi pentru agenţia EFE, spaniolă. Transmiteam, în subredacţia de la Viena, ştirea că la Universitate jandarmii s-au ciomăgit cu demonstraţii. Câte victime? – întreba spaniolul. Ceva capete sparte, niciun mort, răspundeam noi scuzându-ne. Nu e ştire, zicea ăla şi noi, zi
