Jurnalistul şi psihologul Mircea Toma, naturist convins, explică de ce prejudecăţile, nu trupurile dezgolite ale părinţilor în faţa copiilor, sunt cele care pot produce traume

Vară de vară, românii care practică nudismul alături de propriii copii sunt blamaţi şi arătaţi cu degetul de textilişti indignaţi de atitudinea naturiştilor. Regulile şi normele sociale resping astfel de concepţii libertine, iar cei care sunt împotriva etalării goliciunii în public sunt cu atât mai înverşunaţi atunci când observă minori în locuri unde bărbaţi şi femei umblă în costumele lui Adam şi Eva, considerând că această expunere îi poate afecta emoţional pe cei tineri.

A rămas de referinţă cazul cunoscutului jurnalist Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch - Agenţia de Monitorizare a Presei şi doctor în psihologie, care a fost fotografiat în anul 2009, pe plaja din Vama Veche, în timp ce făcea nudism împreună cu soţia şi fiica sa. La acel moment, spiritele s-au inflamat, iar directorul Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 din Bucureşti, Florin Ştefan Vasile, declara atunci că părinţii nu ar fi trebuit să-şi expună fetiţa „la o asemenea situaţie, mai ales în sânul familiei“.

Nu ne-am născut îmbrăcaţi

Acum, la aproape patru ani de la acea întâmplare, Mircea Toma consideră că cei care se grăbesc să-i condamne pe nudişti ar trebui să ţină cont de faptul că ruşinea se învaţă.

Când ne naştem, nicio parte a corpului nostru nu este considerată ca fiind ruşinoasă. Dar, din cauza unei tradiţii culturale, anumite zone ale trupului sunt considerate ca fiind periculoase, aşa cum într-o cultură vecină, faţa femeii este considerată ca fiind o zonă cu risc, iar dezvelirea feţei este văzută ca un păcat. Prin analogie, cât de mult sunt afectaţi copiii din România pentru că văd feţele părinţilor, ale mamelor? Pentru că dacă într-o ţară islamică faţa une