A treia căzătură în masă în ultimele două etape din Turul Italiei a provocat isterie în pluton. De la condiţiile de competiţie şi pînă la "nebunia" specifică cicliştilor, acuzaţiile nu mai contenesc

Primul a fost campionul Americii la contratimp, David Zabriskie (Slipstream). S-a rostogolit în apropierea unei linii de cale ferată şi şi-a zdrobit clavicula. Se întîmpla în a doua etapă, în drum spre Agrigento. Au urmat Riccardo Ricco (Saunier-Duval) şi un meleu de 20 de ciclişti în Messina, după ce Piepoli a alunecat pe un bidonaş aruncat neglijent din primele rînduri. 40 de kilometri mai tîrziu, drama plutonului în etapa a treia se încheie cu australianul Bradley McGee (CSC), care se alege cu o fractură de claviculă, după ce Vasili Kiryienka de la Tinkoff pierde controlul bicicletei, intră într-o bordură şi ricoşează înapoi în pluton. Haosul a fost definitivat în etapa a IV-a, în ultimii metri dinspre linia de sosire. Nick Nuyens (Cofidis) s-a împiedicat în mijlocul plutonului şi a provocat o busculadă generală din care au supravieţuit o mînă de rutieri. Danilo Hondo (Serramenti) a suferit o contuzie puternică la şold, în timp ce Nikolai Trussov (Tinkoff) a avut nevoie de trei puncte de sutură la braţul drept.

Majoritatea cicliştilor dau vina pe condiţiile de concurs. Străzile prost asfaltate din sudul Italiei, precum şi curbele numeroase din ultimii kilometri de plat, provoacă revolte în rîndul echipelor ce se bat pentru sprint. Mai sînt însă şi unii care dau alte explicaţii pentru numeroasele accidente de anul acesta. Enrico Gasparotto, tînărul ciclist al celor de la Barloworld, a contestat motivele generale şi a analizat altfel situaţia. "Cîţiva dintre colegii mei din pluton şi din echipă nu sînt prea înţelepţi", a început italianul din Sacile. "Ei se regăsesc de multe ori în locuri în care nu ar avea ce să caute. Rutierii îşi asumă prea multe risc