Mai întâi, doresc tuturor cititorilor noştri un an nou fericit! Poate că sună puţin cinic sau deplasat în condiţiile crizei şi-ale atâtor profeţii sumbre, dar urarea mea e totuşi din toată inima.
Eu cred în bucurie şi-n dragoste, chiar şi în vremuri de holeră. Nu prea mă omor după alarmiştii şi prăpăstioşii care văd sfârşitul lumii la fiecare colţ de stradă. Lumea nu piere prin catastrofe hollywoodiene, ci o dată cu fiecare dintre noi, când închidem ochii pentru totdeauna.
Au fost ani grei şi vor mai fi, dar aproape nimeni dintre cei care trăim azi pe pământ n-a trecut prin război, nici prin molime, nici prin lagăre de concentrare. Am supravieţuit comunismului şi cred cu toată tăria că o asemenea experienţă mizeră nu se va mai repeta. Poate că nu vom avea tot ce ne dorim în 2012. Totuşi trăim într-o lume liberă şi avem dreptul la speranţă.
Apoi, ca să ne-ntoarcem la oile noastre - începutul de an a dat deja de gândit jurnaliştilor prin afirmaţia lui Sebastian Lăzăroiu că după alegeri vom avea la guvernare o alianţă PDL-PSD. Acum, eu nu ştiu ce credeţi dumneavoastră despre domnul Lăzăroiu, mie mi se pare un personaj gen Cozmin Guşă, un ins, adică, despre care nu se ştie mare lucru, dar pe care-l găseşti băgat în toate, şi mai ales pe unde nu-l cauţi.
Caragiale are o frumoasă schiţă în care un jurnalist fără inspiraţie trebuie să însăileze ceva pe tema "Ce gândeşte suveranul?" Se pare că inşi gen Lăzăroiu sau Guşă ştiu întotdeauna, mai bine decât suveranul însuşi, ce planuri are el în cap. E adevărat că după povestea cu Albă-ca Zăpada, când gruparea lui Neamţu a apărut ca la comandă, fostul consilier prezidenţial a căpătat oleacă de credibilitate.
Dar să privim mai îndeaproape profeţia lui, deloc neinteresantă. Deci, PDL-PSD. Cele două mari partide s-au spurcat reciproc ani de zile, dar în politică asta nu înseamnă nimic, piaţa Endependenţii e
