Eu, de exemplu, imi impart fericirea cu sotia. Fericirea ei este atit de importanta pentru mine, incit am angajat si un detectiv ca sa aflu cine o tot face fericita. De Anul Nou, avem cu totii cumva senzatia ca este ziua noastra. Asta pentru ca ne uram reciproc fericire si noroc. Dar ce sint de fapt fericirea si norocul? In ceea ce priveste norocul, am citit undeva o definitie deosebit de interesanta: Norocul este scaunul pe care te asezi din intimplare, cind era cit pe ce sa te asezi din greseala intre scaune. Sigur, este o gluma, caci in realitate norocul nu este un scaun. Dar atunci ce sa fie oare? Ce formula magica o fi avind? As fi foarte fericit daca as putea s-o descopar si intr-o zi s-ar putea chiar sa reusesc - dar asta numai daca am noroc. Un lucru zic eu ca e clar: norocul apare in doua forme distincte - marele noroc si norocelul. Daca, de exemplu, ai nimerit sase numere la loto, atunci ai avut mare noroc. Mie nu-mi ies niciodata mai mult de doua numere; asadar, nu am decit norocel. Dar ce e cu fericirea? Pentru iluministul francez Rousseau, fericirea inseamna "un cont bancar gras, o bucatareasa priceputa si o digestie perfecta". O digestie sanatoasa, mai inteleg, caci daca ea e in regula, te poti simti minunat, dar ce are fericirea de-a face cu contul bancar? Dupa cum prea bine stim, banii n-aduc fericirea. Dar, ce-i drept, ne ajuta s-o cautam si sa dam de ea. Atunci cind ne cautam fericirea, ne poate ajuta si o formula simpla: Fericirea ti-o poti dubla daca o imparti cu cineva. Eu, de exemplu, imi impart fericirea cu sotia. Fericirea ei este atit de importanta pentru mine, incit am angajat si un detectiv ca sa aflu cine o tot face fericita. O alta constatare interesanta este ca fericirea nu e constanta, ci variaza direct proportional cu virsta. Dar oare la ce virsta poti fi total fericit? Cu certitudine, nu la pubertate: atunci nu esti fericit, ci cool.