PAŞTELE NOMENCLATURII ● Ceauşeştii mîncau ouă roşii Deşi doctrina marxistă considera religia ca fiind "opiul popoarelor" şi o renega, aproape toţi liderii comunişti români îşi ţineau sărbătorile discret, în familie. Fii de ţărani, fuseseră crescuţi în comunităţile rurale, sărbătorirea Paştelui ori a Crăciunului intrîndu-le în deprinderi. rurale, sărbătorirea Paştelui ori a Crăciunului intrîndu-le în deprinderi.
Învăţătura lui Marx privind religia a fost însuşită în totalitate de "discipolul" său Lenin, iar în Rusia sovietică, primul stat comunist fondat în 1917, Biserica a fost scoasă în afara legii. Mulţi dintre înalţii ierarhi sau chiar preoţi de rînd au fost exilaţi în Siberia, iar bisericile pustiite au fost transformate în depozite. Activiştii de partid au fost îndrumaţi să uite practicile religioase tradiţionale şi să aibă un singur "Dumnezeu" – doctrina marxist-leninistă. Însă oamenii de rînd din Uniunea Sovietică, care nu aveau neapărat legătură cu politicul, au continuat să-şi ţină sărbătorile împreună cu rudele apropiate. La sfîrşitul anilor ’30, cînd liderii de la Moscova erau siguri că regimul lor era ireversibil, au început să închidă ochii asupra unor practici religioase. Astfel că au autorizat magazinele de stat să comercializeze produsele necesare pentru fabricarea casnică a preparatelor din ritualul specific sărbătorilor Paştelui.
"ACTIVITĂŢI CULTURALE" DE PAŞTE. După instalarea regimului comunist în România, conducătorii de la Bucureşti au preluat obiceiurile tovarăşilor de la Moscova privind religia. Rînduielile bisericeşti erau considerate "manifestări mistice", fiind interzise activiştilor comunişti sau funcţionarilor de stat. Totuşi, represiunea contra Bisericii nu a fost la fel de dură ca în URSS, preoţii putînd să-şi ţină slujbele în lăcaşele lor de cult, iar credincioşii avînd posibilitatea să se salute cu "