Incidenţa fibrilaţiei atriale (FA) în populaţia generală a crescut sensibil, în corelaţie cu creşterea proporţiei de vârstnici. Dilatarea atriilor, cu reducerea fluxului marginal-tangent parietal, lipsa unor contracţii atriale viguroase şi anumite alterări endoteliale la acest nivel facilitează formarea de trombi care, antrenaţi de curgerea sângelui, devin emboli. Emboliile cerebrale sunt favorizate de fluxul mare al arterelor ce irigă creierul, dar şi de faptul că aceste artere desprind trombi din peretele superior al crosei aortei, antrenaţi spre exteriorul curbei aortei datorită forţei centrifuge. În consecinţă, emboliile cerebrale sunt mai frecvente dar şi incomparabil mai grave decât în alte teritorii unde, nu rareori, au consecinţe reduse sau trec neobservate. Accidentul vascular cerebral ischemic este deosebit de invalidant. Din aceste considerente, se acordă o atenţie deosebită profilaxiei AVC (stro Publicitate ke) la bolnavii cu fibrilaţie atrială. La ora actuală, conversia FA la ritm sinusal (RS) se face electric sau chimic, recidivele fiind prevenite medicamentos. Calitatea vieţii este mai bună, îndeosebi prin faptul că ritmul sinusal se adaptează nevoilor de moment ale organismului (efort fizic, act sexual etc.), antrenamentul fizic fiind unul din factorii fundamentali în planul de recuperare a cardiacilor. Contrar aşteptărilor, în privinţa AVC, studiile randomizate nu au arătat decât diferenţe slabe, puţin semnificative în privinţa mortalităţii între cele două grupe: convertiţi la RS şi cei lăsaţi în FA, controlând doar frecvenţa cardiacă. Studiul AFFIRM (Atrial Fibrillation Follow-up Investigation of Rhythm Management), care a cuprins 4.060 de pacienţi peste 65 de ani, este considerat concludent şi a servit ca bază pentru recomandările în domeniu. Totuşi, în grupul la care nu s-a tentat conversia şi menţinerea RS, mortalitatea a fost uşor mai