Echipa de handbal feminin a Romaniei, vicecampioana mondiala in 2005 si medaliata cu bronz anul trecut, si-a trait traiul si si-a mincat malaiul. La inceputul Campionatului Mondial de handbal feminin din Brazilia, pronosticurile erau dintre cele mai optimiste: echipa Romaniei este una dintre favoritele la medalii, daca nu chiar la titlu, prin prisma omogenitatii, a valorii jucatoarelor de la Oltchim (majoritatea, componente ale lotului pregatit de acelasi tehnician de la echipa vilceana, Radu Voina) si a experientei competitionale. A venit primul meci, o victorie chinuita in fata Tunisiei, fara sa apara momente de ingrijorare. In fond, la Olimpiada din 2008, tot asa ne-am chinuit in meciul de debut cu China, dar am scos-o la capat. Din pacate, a urmat un meci la fel de prost, cistigat in fata unei echipe si mai slabe, Cuba. Ce vom face oare cu Brazilia, o echipa in ascensiune, cu sprijinul publicului si (poate) al arbitrilor de partea sa?, era intrebarea cheie, uitindu-se de meciul cu Japonia. Un avertisment a fost lansat de Luminita Hutupan-Dinu, antrenoarea cu portarii de la lot, un avertisment care, insa, a tradat o anumita mentalitate a echipei: "Trebuie sa fim atenti la «piticaniile» astea, ca sint foarte rapide si daca nu le tinem la respect, ne fac figuri". Dincolo de aspectul neelegant al expresiei (vecina cu rasismul), declaratia fostului mare portar ascunde un "je m'en fiche-ism" vizibil in jocurile cu echipele modeste ale grupei, o oarecare lipsa de respect fata de adversar. Un respect care la echipele mari se manifesta in tratarea cu seriozitate a oricarui partener de intrecere. Norvegia, de pilda, joaca la acelasi nivel de concentrare, indiferent daca joaca cu Rusia sau cu China. La noi, avertismentul Luminitei se traduce in "oleaca mai multa atentie cu micutele japoneze, ca ne pot face viata grea". Si atit. Japonezele ne-au taxat insolenta si au smuls u