De ce sunt stadioanele pline?
Ne-amintim cu nostalgie negativa de vremea comunismului, cand ne baricadam gura cu plasturi de otel, inspaimantati de turnatori, peste tot imprastiati. Pe atunci, oricat se caznea omul sa se abtina, bancurile politice tot se precipitau spre buze, cerand dreptul de a vedea lumina zilei. Si dac-o vedeau, era pericol mare, puteai s-o incurci rau de tot.
Si-n atari conditii, unde sa se racoreasca romanul?
Foarte simplu: pe stadion. Acolo, pe un gazon zapacitor pentru salivatia rumegatoarelor, 22 de tineri, energici ca sampania, plesneau, cu turloaiele lor talentate, o basica de import. Fugareau mingea, mai fugareau si arbitrul, iar spectatorul ii injura pe toti, angro si andetai.
Ii injura de mama, de sfinti, de planul cincinal, de Kremlin si de Pactul de la Varsovia. Ii injura de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga.
Astfel, suduind de mama focului, omul se aerisea. Psihiatria numeste asta "defularea prin injuraturi". De-aia, pe vremea comunismului stadioanele erau pline.
De-aia, si astazi stadioanele sunt pline. Unde sa injure omul in tihna, daca nu pe stadion?
In caz ca, altundeva, cineva suduie un gandac de bucatarie, asociatiile de protectie a animalelor il dau imediat in judecata. Daca-si injura vecinul, sare arsa asociatia de locatari. Daca-si varsa focul pe-un pustan care-i fura din buzunar, organizatiile de ingrijire a minorilor il trimit la puscarie.
Italienii au, la Milano, un muzeu al injuraturilor. Noi avem, in fiecare catun, cate un muzeu, amenajat pe stadion.
Fotbalistii si arbitri nu se supara daca-i spurci, ca asta le e menirea, pentru asta au fost creati.
Si-acuma, incredibil, Guvernul vrea sa interzica injuraturile pe stadion. Cine-i prins cu ocara-n gura va fi amendat exemplar.
Guvernul vrea sa ne ia si unu
