Nici nu ştiu cine m-a impresionat mai tare în povestea asta: Angelo, Angelina, învăţătoarea, mama, profesoara de vioară, părinţii colegilor...? Toţi, totul. Angelo, un copil pe cât de frumos pe atât de sensibil şi muncitor, Angelina cea firavă şi silitoare... Învăţătoarea lui, pentru că eu nu am mai văzut asemenea dascăl. Ea a luptat să nu-şi piardă elevul şi tot ea va fi cea care-şi va sparge capul şi când subiectul va fi lăsat de presă.

Tot ce s-a aflat despre Angelo şi familia lui, ea a transmis. A adunat mănunchiuri de poveşti în cuvinte ce ajung în străfundurile cele mai simţitoare şi le-a dat drumul în lume. Să primească fiecare, iar cei atinşi să răspundă. Le-a dat drumul către oamenii de rând, dar le-a trimis cu destinaţie către instituţii, ochind şi acele ong-uri care-şi atrag fonduri tocmai în căciula unor astfel de cazuri. Doar că atunci când cazul concret bate la uşă, campaniile lacrimogene de la tv îşi pierd subit conţinutul.

Familia Năstase din Constanţa, cu doi părinţi şi trei copii în dotare, romi toţi, era să ajungă în drum, pentru că nu mai aveau cu ce-şi plăti chiria. Şi, spre deosebire de cei care n-au chef să-şi trimită copiii la şcoală, părinţii Năstase, cei cu doar 6-7 clase, şi-au pus la bătaie fiecare bănuţ câştigat cu chiu cu vai, s-au împrumutat şi de la rude, pentru educaţia copiilor.

Asta este singura lor raţiune. În urma mediatizării, oamenii au răspuns, iar problema lor s-a amânat. Dar, după ce vor trece şi cele trei luni de chirie adunate de la binevoitori, pericolul abandonului şcolar pe motiv de pierdere a locuinţei va fi din nou iminent. Nu e vorba neapărat despre bani aici, nici părinţii nu vor să stea cu căciula-n mână restul vieţii pentru a-şi putea plăti chiria. Au nevoie de o locuinţă socială, cu o chirie ceva mai accesibilă lor - unor oameni care se zbat să se desprindă... şi parcă nu li se