Daca subiectul predilect al detractorului ar fi unul de duzina, atunci totul ar ramine in regimul anonim al acestuia. Dar e unul de prima relevanta, cu un statut moral si intelectual inatacabil. Cind detractorul de duzina isi incepe diatriba scrisa cu distinsa exprimare vra'zica, la ce sa te mai astepti? Chiar daca incearca, imediat, sa se faca pretios prin stimati stupidofori ai urbei, specimenul ramine in eterna-i caseta anonima, nimeni, nici chiar comilitonii lui intru ponegrire - din aceeasi faina -, nemaiputindu-l scoate de-acolo.
A te ocupa de exemplar inseamna pur si simplu timp irosit.
A face insa, pe loc, un exercitiu de contrast, fie el si demonstrativ amuzat, e cel mai potrivit.
Daca subiectul predilect al detractorului ar fi unul de duzina, atunci totul ar ramine in regimul anonim al acestuia. Dar e unul de prima relevanta, cu un statut moral si intelectual inatacabil. Iesit demn dintr-un totalitarism care l-a si pedepsit pentru mult prea deranjanta inflexibilitate, Alexandru Zub, academicianul de-acum, a cunoscut un traseu de vaste acumulari si de stralucite sinteze, conducerea unui institut ce poarta numele unuia din indepartatii sai mentori integratori a stat/ si sta in firea lucrurilor. Nu si in firea cirtitorilor de ocazie. Anonimii.
Exercitiul de contrast ar consta, asadar, in parcurgerea amuzat cinica a bibliografiei istoricului iesean, scutindu-ne astfel a ne irosi intr-o nedemna polemica.
De avut in vedere - pe linga imensa lista de studii privitoare la trecutul romanesc, in propria-i expresie - volumele care, in aceeasi proprie expresie, privesc istorismul romanesc. Mihail Kogalniceanu, 1971, A.D. Xenopol, 1973, Vasile Parvan, 1975, A scrie si a face istorie, 1981, In orizontul istoriei, 1984, Discurs istoric si tranzitie, Impasul reintegrarii, 1995, In cautarea unei paradigme, 1998, De la istoria critica la criticism, 2