Sergiu Andon a fost ziarist şi la "Scînteia" şi a continuat, după Revoluţie, şi la "Adevărul". El a intrat abrupt în istoria presei cu un articol dur la adresa Regelui Mihai, intitulat "Fir-ai al naibii, Majestate!". Avea să recunoască, tot în "Adevărul", 20 de ani mai târziu: " În după-amiaza în care am scris acel articol m-am aflat într-o intersecţie a istoriei. Poate am fost manipulat, dar nu pot fi sigur nici acum".
Azi Sergiu Andon e fost ziarist şi fost politician şi priveşte în urmă cu nostalgie. Dacă i-ar mai da cineva nişte ani înapoi nu şi-ar alege copilăria sau tinereţea, ci anii în care avea în portofel legitimaţia de ziarist la "Adevărul"
Sergiu Andon: Istoria „Adevărului” nu e numai istoria unui ziar. E istoria unei embleme. Ziarul a cunoscut mai multe serii şi asta înseamnă că de tot atâtea ori s-a stins şi s-a reaprins. Dar ziarul ăsta nu s-a stins de la sine, din motive redacţionale sau economice. De fiecare dată ziarul s-a stins o dată cu o lume şi s-a reaprins o dată cu o altă lume. Seria în care am fost şi eu implicat direct a trăit în lumea unică a anilor ‘90. Urez „Adevărului” să se reaprindă, chiar dacă civilizaţia Guttenberg se mai stinge. „Adevărul” e un cuvânt care a prins foarte bine la români, deşi noi nu putem spune că suntem dintre popoarele cu cel mai mare cult al adevărului. Mai degrabă suntem suspectaţi de iubire de neadevăr.
Şi acum ceva despre mine: dacă Dumnezeu mi-ar spune la finalul vieţii „Hei, băiete, te mai trimit cinci ani înapoi. Alege-ţi o perioadă pe care vrei să o mai trăieşti o dată!”, ei bine, atunci aş alege fără şovăire anii 1990-1995, adică anii în care am fost ziarist la „Adevărul”.
