Vechile pasiuni naţionaliste par din ce în ce mai puţin relevante în Europa unită. Persistă fără îndoială acei agenţi ai urii, indivizi specializaţi în proliferarea şi instigarea animozităţilor etnice.

Cu toate acestea, nu anticipez izbucnirea unor conflicte majore pornind de la asemenea chestiuni. În mod evident, putem identifica grupuri de exaltaţi, dar în majoritatea societăţilor europene există o înclinaţia predominantă către dialog. Desigur, conflictele asupra memoriei nu vor dispărea peste noapte. Dar propaganda xenofobă pare mai mult un falset al discursului public actual. Am în minte exemplul lui Corneliu Vadim Tudor, turbulentul demagog ultranaţionalist, care este acum un personaj marginalizat, pur simplu grotesc, un bufon şi cam atât. Este adevărat ca el încă este membru al Parlamentului European, dar niciuna dintre grupările de partide din această instituţie este dispusă să-l accepte dintre membrii săi.

Cred însă că putem vorbi despre o altă sursă de radicalizare şi dedemocratizare (chiar în direcţii xenofobe) în ţările foste comuniste din Uniunea Europeană: mass-media. Desigur, am în minte în special cazul românesc. Televiziunile în acest moment sunt extrem de puternic comerciale, fiind eliminate emisiunile axate pe dezbateri intelectuale. Mai mult decât atât, dacă ne gândim la televiziuni precum „Antena 3”, care este extrem de influentă, fiind proprietatea unui mogul mass-media care a colaborat cu Securitatea, obţinem o imagine extrem de îngrijorătoare asupra spaţiului public. „Antena 3” a făcut tot posibilul pentru a calomnia intelectualii critici, prezentându- i drept sclavi a vestului, trădători ai unei presupuse fiinţe naţionale şi alte astfel de demagogii etnocentrice.

Importante secţiuni din mass-media au declanşat elaborate şi vitriolice campanii împotriva unor intelectuali precum Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Mihăieş,