Emil Boc a fost premierul desemnat să lupte cu cel mai mare inamic al ţării din ultimii 20 de ani: criza economică. Ne-a ajutat sau ne-a afundat şi mai rău?

Emil Boc a avut ghinionul să preia mandatul de şef al Executivului exact la începutul crizei, în decembrie 2008, după câţiva ani de creştere economică. Ce a făcut el bun în aceşti trei ani şi ce măsuri proaste a luat?

Chiar la începutul mandatului, Boc a făcut prima greşeală. Şi-a fixat un buget cu o creştere economică de 2,5% în 2009, buget validat de FMI, dar în final anul s-a terminat cu o scădere de peste 7% a Produsului Intern Brut. Emil Boc a avut doi ani de scădere economică şi unul de revenire în mandatul său.

TVA, coşmarul României

Probabil cea mai grea lovitură primită de economie în timpul acestor trei ani a fost majorarea TVA cu cinci puncte procentuale, până la 24%, adică o creştere serioasă. Chiar şi cei de la guvernare au recunoscut că această măsură a fost un eşec şi că economia ţării are mult de tras. Majorarea taxei pe valoarea adăugată a cocoşat populaţia şi a dus la scăderea consumului intern, lucruri care, în final, au afectat Produsul Intern Brut.

Scăderea salariilor bugetarilor cu 25% a fost şi ea o măsură care a pus frână consumului. Apoi impozitul minim, care a omorât vreo 100.000 de firme. Tot în 2009 au fost majorate contribuţiile pentru asigurările sociale.Un eşec lamentabil al Guvernului Boc a fost şi gradul redus de absorbţie a fondurilor europene, puţin peste 3%, adică o nimica toată.

Împrumutul de la FMI, deşi a fost bun ca imagine - lumea ne consideră stabili financiar atâta vreme cât suntem sub supraveghere - totuşi a venit cu măsuri foarte dure cerute de finanţatori, precum reducerea cheltuielilor pentru a ne încadra în ţinta de deficit, majorarea preţurilor la energie fără a corela acest lucru cu puterea de cumpărare a popu