Daca obiectiile premierului Nastase la adresa activitatii CNSAS sint puerile, argumentele pentru schimbarea legii de functionare sint de-a dreptul false. Mai este sau nu folositor CNSAS? O astfel de intrebare, la jumatate de an de functionare efectiva a Colegiului, apare ca cel putin anormala. Si totusi premierul Romaniei gindeste in acesti termeni. Asadar, nu numai ca Romania este ultima dintre fostele state comuniste ale Europei de Est care au adoptat o lege privind accesul la dosarele Securitatii, dar devine si prima care se indoieste de utilitatea ei. Nastase stie foarte bine de ce comite un delict de interpretare. Chiar daca performantele CNSAS au fost sub asteptari, ele nu sint decit efectul unei legi croite strimb. Imperfectiunile constatate pina acum in functionarea acestei institutii nu trebuie, in mod normal, sa fie motive pentru a nega ratiunea existentei ei, dupa cum ineficienta justitiei in fata unei coruptii generalizate nu poate fi un pretext pentru desfiintarea acelei institutii. Si in nici un caz nu este un motiv care sa puna sub semnul intrebarii intentiile si rolul curativ in societate preconizat prin aplicarea legii. O serie de pseudo-argumente invoca premierul in pledoaria sa. CNSAS inghite prea multi bani. Cele citeva zeci de miliarde de lei pe care le presupune anual functionarea Colegiului nu reprezinta nimic pe linga efectele ultimelor masuri economice. De exemplu, recent, Guvernul a stabilit ca datoriile IAS-urilor, estimate la peste un miliard de dolari, sa fie trecute la datoria publica. Nici un contribuabil nu a fost intrebat daca aceste datorii nu sint prea costisitoare pentru buzunarul sau, si nici premierul n-a mai observat ce impovaratoare sint aceste datorii pentru buget. In schimb, o datorie de citeva mii de ori mai mica devine, pur si simplu, costisitoare. O alta ineptie aruncata in microfoanele ziaristilor este aceea ca "spalatul