In ultimii ani se profileaza tot mai clar tendinta de a explora zone socotite inaccesibile expresiei teatrale. Mijloacele sunt dintre cele mai diferite in aceasta intreprindere de pionierat prin redescoperirea verticalitatii si a gandului dus pana la capat. Exceptiile, mediatizate pe criterii de piata, confirma regula. Nu e suficient "sa spui lucrurilor pe nume", din pura dorinta de a epata, pentru simplul motiv ca "spunerea" respectiva se prezuma a fi purtatoare de sens. Cu atat mai mult cu cat - si proiectul grupului DramAcum ne indreptateste sa vorbim de un model -, subiectul in propozitie priveste conditia tulbure a actualitatii. Montand textele celor cinci tineri dramaturgi grefate pe o idee proprie, regizoarea Ana Margineanu ocoleste, ca sa zicem asa, calea batuta. Originalitatea scenariului sau e revelatoare prin consecventa viziunii, materializand o lectura de profunzime. In spectacolul de la Teatrul Foarte Mic temele isi raspund contrapunctic intr-o progresiune ce pune in evidenta "voci" semnificative pentru acest timp si aceste imprejurari. Ceea ce nu inseamna catusi de putin ca limitele asumate aici sunt subsumabile declaratiilor de intentii - sarguincios rastalmacite de comentatori inflamati. Povestea dramatica se desfasoara intre doi poli, sugestivi pentru biografia Romaniei intru totul fascinante, exhiband pe partile dorsale stampila tricolorului renovat: Actritele-Intoarcerea de acasa, de Stefan Caraman, ne introduce in meandrele acestei realitati (si) prin intermediul prefixului revolutionar si postdecembrist avand drept pandant Dragostea-Ziua in care pleaca, de Peca Stefan, autorul inspiratului titlu de pe afis. Sunt sensuri contrastive unde ironia caustica poate coexista cu un, egal subversiv astazi, cult al normalitatii. O invitatie la dialog adresata publicului-partener in acest joc, ce se poate regasi adesea in fatetele personajelor, introd