Unul dintre gesturile tipice si semnificative ale unui occidental, cand un om din Est, din lagarul socialist, ii relata inainte de 1990 cum isi traieste viata, era ridicatul din umeri. Sursa imagine: bialog.ro
Desigur, occidentalul era si a ramas prea politicos pentru a nu si-l masca; dar cobaiul socialismului real simtea ca, oricite vorbe ar fi spus despre realitatile din tara lui, codul celui care il asculta diferea. Dramele se traiesc si se impartasesc in acelasi cerc. Dramele altora ne-ar impresiona mai mult, daca le-am intelege…
Rasturnind aceasta distanta geografic-culturala intr-o dimensiune temporala, realizam ca generatia foarte tinara de azi e in postura occidentalului de ieri. Ororile si mizeria de altadata se atenueaza (daca nu se topesc cu totul) intr-o fericita, senina ignoranta statistica. Caracteristicile regimului trecut, care au modelat un anumit tip de literatura si de cultura, trebuie recuperate astazi prin studiu si cercetare. Ele nu mai intra in experienta directa, nemijlocita, pe propria piele a celor nascuti dupa 1990.
Pentru asta sint buni profesorii, plicticosi indeobste, si tot pisalogi, de la un regim la altul. Ei iti dau cu manualul in cap (ieri la propriu si la figurat, azi numai la figurat) si iti reamintesc ceea ce de fapt nu ai trait, deci nu esti obligat a-ti aminti.
Comunism, totalitarism, dictatura, control, Securitate, Partidul Comunist Roman, in frunte cu Secretarul sau general, tovarasul Nicolae Ceausescu, ratii la alimente, cozi nesfirsite: ce sint toate acestea? Sint niste vorbe al caror referent devine tot mai indepartat, mai cetos.
Ce vrea sa insemne, de pilda, cenzura? Cum poti fi cenzurat, in epoca internetului? Ceea ce nu se poate azi se putea ieri; iar ce nu se putea ieri – se poate azi. Cele doua epoci, pe care multi le vad, in virtutea inertiei, in continuitate sint la antipod in punctele,
