Inca de la promulgarea Legii Educatiei Nationale (LEN, nr. 1/2011) au fost grupuri de interese profund nemultumite de prevederile care aduceau mai multa transparenta si control mai usor al publicului asupra a ceea ce se intampla in scoli. In repetate randuri au fost incercari - unele reusite, altele nu - de a reformula aceste prevederi. Lucrul acesta s-a intamplat mai ales in Parlament, unde lobby-ul de acest tip are mare succes. In continuare se intampla la fel, scrie Ovidiu, pe blogul La Coltu' Strazii.

Noul prilej este dat de ordonanta de urgenta a Guvernului 92/2012, care, in sine, prevedea mai multe schimbari discutabile (unele prorogari de termene, revenirea clasei a IX-a la liceu, reintroducerea functiei de educator si mai multe schimbari cu privire la asigurarea calitatii in invatamantul universitar). Deputatii au profitat de dezbaterea legii de aprobare a ordonantei pentru a adauga si alte modificari ale legii educatiei nationale.

In primul rand, se schimba componenta consiliilor de administratie (CA). A fost de la inceput un ghimpe in coasta celor mai conservatori dintre angajatii sistemului, pentru ca LEN aducea ca noutate ca majoritatea membrilor CA ai scolii urmau sa fie din randul comunitatii (reprezentanti ai parintilor sau ai autoritatilor locale). Comisia de educatie a Camerei Deputatilor a rasturnat aceasta prevedere, revenind la situatia anterioara, in care majoritatea CA este data de profesori. Mai mult, este eliminata si prevederea care spunea explicit ca presedintele CA este altul decat directorul. Se revine astfel la practica in care parintii sunt tinuti departe de deciziile scolii. Asa cum aratam intr-un articol anterior, opinia ca parintii sunt doar sursa de 'fondul clasei' si sprijin logistic este larg raspandita in scolile romanesti. Comisia isi motiveaza amendamentul prin argumentul 'Pentru adecvarea structurii consil