De când fostul șef al SIE, Claudiu Săftoiu, s-a înscăunat staroste peste SRTV, asistăm la difuzarea în prime time a două seriale documentare care abordează tema serviciilor secrete de dinainte de 1989 (“Moștenirea clandestină” și “Războiul umbrelor”). Aceste emisiuni tratează problematica în manieră unilaterală, în vreme ce invitații sunt îndeobște istorici sau politologi de casă, apropiați actualelor structuri informative ale statului: Cristian Troncotă, Mireille Rădoi (ofițer superior SRI în rezervă și studentul preferat al lui Troncotă în vremea în care acesta era lector la Academia Națională de Informații), Larry Watts, Ioan Scurtu, Dan Dungaciu, Mihai Retegan, Dinu C. Giurescu; dar și foști ofițeri de securitate…
Jargonul arhicunoscut al serviciilor este la el acasă (“insecuritate asimetrică”, “strategii protecționiste”, “contracarare specifică” și câte altele) iar scenariile par primite în plic direct din laboratoarele serviciilor de informații (până și cei doi ”voice-overs”, Monica Ghiurco și Bogdan Șerban Iancu, și-au însușit perfect zgura fonică, părând totodată a fi renunțat la deontologia jurnalistică și a fi preluat cu succes din trăsăturile și forma mentală a invitaților). Nimeni nu pare a deranja cu întrebări incomode sau zgomot de fond, nici măcar musca unității. Printre tezele principale ale acestor “producții de laborator” regăsim “mitul cetății asediate” (România ar fi fost victima unei politici concertate a Moscovei și Budapestei), “profesionalismul serviciilor secrete românești” (în fapt, Securitatea ceaușistă), dar și tema necesarei continuități a serviciilor pre- și post-1989.
Nu frapează doar faptul că unul din cele două documentare menționate (“Războiul umbrelor”) nu aduce nimic nou în istoriografia subiectului, având mai degrabă o abordare de tip Wikipedia (vezi subiecte precum “Operațiunea Autonomus”, “Rolul nefast al consilie
