Pentru citeva mii de romani, cele trei litere de mai sus inseamna Jurnalul SF, o revista saptaminala de SF (evident!) care a aparut in perioada decembrie 1992-iunie 1996. În cei aproape patru ani de existenta, in JSF s-au publicat peste o mie de texte, iar numarul autorilor a trecut bine de o suta, majoritatea fiind nume noi. Nu vreau sa transform cu asta cantitatea intr-o noua calitate, am vrut doar sa ofer o imagine asupra dimensiunii fenomenului.
Cite dintre aceste texte au ajuns in carti, de cite ne mai amintim, citi autori s-au format publicind in JSF? Nu putine, nu putini. Sebastian A. Corn, Ana-Maria Negrila, Robert David, Costi Gurgu, Liviu Radu, Don Simon sint autori care, impreuna, au scos in ultimii zece ani peste douazeci de volume. E drept si ca nu absolut tot ce s-a intimplat in SF-ul romanesc al anilor ’90 a avut legatura cu JSF. Autori ca Ona Frantz, Florin Pitea, Dan Dobos si-au cistigat bunul renume pe alte filiere.
Sigur, vorbind de cantitate, nu se poate trece cu vederea numarul mare de texte slabe si autorii care n-au mai ajuns scriitori. Dar eu cred ca publicarea acelui mare numar de texte si autori a dus la raspindirea microbului in adolescentii care, mai tirziu, au facut din SF mai mult decit o pasiune. Disparitia JSF in 1996 a dus la „inchiderea“ fabricii de scriitori de SF. Uneori incerc sa ma gindesc ce s-ar fi intimplat daca Jurnalul SF ar fi aparut in continuare in acesti zece ani. Cite texte notabile ar fi fost publicate? Citi scriitori activi am fi avut astazi? Se poate specula asa la nesfirsit.
În zilele noastre s-a vazut ca existenta revistelor literare nu influenteaza aparitia de noi scriitori. Dovada o constituie chiar revistele care, oricum, nu publica literatura. Revista literara nu mai este o etapa in afirmarea scriitorului, un pas spre editura, cum era cindva. Acum zece ani, singura sansa a tinaru
