Alianţa de guvernământ de la Chişinău (AIE), încolonată sub steaguri europene, practică şantajul electoral. Guvernează cum poate, de cele mai multe ori neinspirat, în schimb parazitează pe ideea că nu are alternativă. E un argument valabil, chiar dacă în formularea lor sună imoral.

De ce? Pentru că în loc să-şi ţină promisiunile electorale, politicienii de la putere, împotmoliţi în fraude şi abuzuri administrative, arată, ca ultim argument pro domo, spre opoziţia comunistă: vreţi să se întoarcă Voronin şi detaşamentul lui de paraşutişti pro-moscoviţi? Vreţi să ni se ia limba română, istoria naţională, tricolorul şi celelalte valori pentru care am luptat din greu? Vreţi sârmă ghimpată la Prut? Vreţi să ne abandoneze Europa?... Guvernanţii noştri, ajunşi la putere graţie revoltei tinerilor din 7 aprilie, au dreptate, dar nu observă că tocmai lipsa lor de preocupare pentru nivelul de trai al oamenilor şi pentru respectarea legii, începând chiar cu cei chemaţi să o vegheze – procurorii şi judecătorii –, sporeşte şansele unei eventuale reveniri a comuniştilor, probabil într-o combinaţie „pragmatică”, alături de una dintre componentele AIE.

Şantajul „lipsei de alternativă” s-a manifestat din plin în cazul scandalului cu vânătoarea din Pădurea Domnească. Prilej cu care aceşti escroci sentimentali ne-au spus-o franc: nu cercetăm vinovăţiile şi nu răzuim glodul crimei, nu-i demitem pe cei care susţin fărădelegile din înalte fotolii parlamentare, pentru că asta înseamnă dispariţia Alianţei şi compromiterea proiectului european. Indignarea societăţii faţă de această retorică impertinentă n-are un suflu decisiv: te simţi tras pe sfoară, batjocorit, şi în acelaşi timp neputincios, pentru că ei sunt „trup din trupul nostru”, nu-i aşa, oglinda „în mic” a societăţii basarabene. Câţi moldoveni ajunşi în fruntea bucatelor s-ar comporta altfel, adică mai demn, mai responsab