Cu puţină vreme înainte de 12 octombrie 2000, preoteasa din Creţeşti, Vaslui, avea un coşmar care se tot repeta în fiecare noapte. Visa capete de om.Cu gândul la Dumnezeu,a ţinut câteva zile de post. Avea să fie ultimul.A fost găsită strangulată cu propria eşarfă. Cu puţină vreme înainte de 12 octombrie 2000, preoteasa din Creţeşti, Vaslui, avea un coşmar care se tot repeta în fiecare noapte. Visa capete de om.Cu gândul la Dumnezeu,a ţinut câteva zile de post. Avea să fie ultimul.A fost găsită strangulată cu propria eşarfă.
În dimineaţa zilei de 11 octombrie 2000, Marcela Tomozei, 29 de ani, îşi vedea de treabă în cabinetul ei din Spitalul Municipal Huşi. Soţia preotului din comuna vasluiană Creţeşti era angajată aici de un an şi jumătate ca asistentă medicală. După ce a conectat la aparat ultimul pacient, şi-a dat jos halatul, le-a amintit colegelor că se vor vedea mâine la greva sindicatelor din sănătate, care avea loc la Vaslui. A plecat împreună cu soţul, care o aşteptase să-şi termine tura. Strabiliseră de dimineaţă că, după ce iese de la serviciu, vor pleca la Tecuci, acolo unde aveau lăsată la reparat o maşină ARO.
GREVA MORŢII. Au ieşit la autostop şi, în mai puţin de 5 minute, au găsit un tir care i-a lăsat exact în oraşul gălăţean. Seara, au avut de sărbătorit ziua de naştere a prietenului din Tecuci la care erau cazaţi, preot şi el. Părintele din Creţeşti a aflat a doua zi, dis-de-dimineaţă, că nevasta voia să meargă la Vaslui. I-a spus aşa: "Eu mă duc la grevă, nu se mai poate, e foame!", şi-n acest timp îşi călca o cămaşă pentru drum. Preotul a condus-o până la locul unde zeci de oameni aşteptau ocazia spre Bârlad. Nu a mai aşteptat să vadă în ce maşină i se urcă nevasta şi s-a întos la casa prietenului preot, urmând să se ducă singur să-şi verifice maşina ARO.
La 13 octombrie, Sergiu M., un ţ
