Marea Britanie l-a inlocuit pe fulminantul Tony Blair cu morocanosul Gordon Brown. Va fi doar o schimbare de persoane cu temperamente diferite sau si una de politici? Cu numirea lui Gordon Brown in postul de prim-ministru se termina o telenovela care a intretinut Marea Britanie vreme de 13 ani. In 1994, in timpul unui faimos prinz luat la restaurantul Granita din Islington, Gordon Brown - vazut de multi ca succesor firesc al defunctului lider laburist John Smith - a acceptat sa-i lase locul charismaticului Tony Blair, care devenea astfel lider de partid si, din 1997, premier al Marii Britanii. Cit timp urma sa dureze acest aranjament, cei doi nu au stabilit, si de aici necontenite speculatii. De nenumarate ori, presa insulara a dat ca iminent transferul de putere sau, dimpotriva, a pomenit de tensiuni "ireconciliabile" intervenite intre cei doi. Este drept, relatia lor a fost precum un mariaj din interes, marcat perpetuu de suspiciune si sicane reciproce. Dar, daca privim in perspectiva si cu relaxare, acum, cind povestea a avut un final reusit, realizam ca intre Blair si Brown nu au existat divergente chiar atit de serioase, legate de ideologie sau politici. A fost mai degraba o competitie personala intre doi oameni de calitate, dar complet diferiti.

Diferenta intre cei doi s-a construit pe clasicul contrast dintre orator (Blair) si omul-de-actiune (Brown). Brown, constatind dezavantajul pe care il are in fata charismei si farmecului personal ale lui Blair, a compensat prin sobrietate, chibzuinta, putere de munca extraordinara si determinare, calitati care intr-o tara ca Marea Britanie sint inca la mare cautare. Au fost perioade cind muncea pentru partid 18 ore pe zi, sase zile pe saptamina. Principesa Margareta a Romaniei, care a avut ghinionul sa aiba o relatie cu Brown in timpul unei astfel de perioade incarcate, a rezumat relatia lor astfel: "Politica, poli