O profesoară de franceză face sex…. Şi nu e singura! Pentru cei dezamăgiţi de modul de abordare a situaţiei dezbătute am hotărît să mă descalific şi să marturisesc public că de aproape un sfert de veac fac sex, îmi place şi o să mai fac… atît timp cît mai pot.
Între bine şi rău, aici pe planeta jocului de-a viaţa, situaţia e confuză, aşa cum îi şade ei bine cînd vrea să ne îngroape în angoasele unei morale din care supravieţuieşte, din păcate ipocrit, numai faţada.
Dacă pornesc pe drumul deschis de grupul de cercetători americani, statistic vorbind, exact în momentele cînd degetele mele clămpanesc pe tastatura comunicarea de faţă, se petrec milioane de acte, nu de caritate, ci sexuale. Romanţioase, seci, cu focuri bengale şi artificii, frigide, din obligaţie, din interes, echidistante, contra cost, normal de perverse sau depăşind bariere convenţionale, după bunul plac al celor implicaţi. Sexul se consumă şi e normal să fie aşa, instinctual încă suntem o specie de regn animal şi faptul că ne-am tehnologizat pe ici, pe colo n-avea cum să producă modificări într-atît de profunde încăt să renunţăm la serotonină şi dopamină derapînd de pe direcţia perpetuării.
Pot să pun pariu că nu mouse-ul v-a adus atenţia prin voluntariat la acest articolul (zîmbet maliţios). Sexul ne consumă, sexul ne vinde şi se vinde foarte bine. Sex and violence, senzaţional, atribute de ştire. Sex şi frică tot timpul prin prejma noastră, cu puteri depline în a ne capta atenţia, o nouă modalitate ce ne aruncă benevol în lesa satisfacţiei şi a siguranţei unde renunţăm a mai pune întrebări, a mai naşte dezbateri, despre viaţă, despre încotro o mai apucăm.
Deşi de la nivelul unor cunoştiinţe elementare de marketing s-ar putea afirma faptul că cererea dă naştere ofertei, împărţim vinovăţia. Fiecare cu gradul lui de responsabilitate, creatori şi