S-ar parea ca "Nu exista dragoste infinita. Ne amagim. Legile poeziei sint altele decit legile vietii". Cu acest nou inteles, alegerea pe care o facem intre dragoste si obisnuinta, intre poezie si viata valoreaza infinit mai mult. De martisor, am fost invitata pe Facebook in Godot cafe-teatru, in Bucuresti, la Te iubesc! Te iubesc?, adaptare dupa textul lui Dumitru Solomon "Zapezile de altadata", in regia lui Chris Simion, interpretat de Manuela Harabor, Corina Moise, George Corodeanu. Mi-am amintit ca eu am vazut aceasta piesa de teatru intr-o vara, in chiar distributia de mai sus, cind compania D'Aya a venit cu aceasta reprezentatie la Iasi, montind-o pe o scena in aer liber in parcul Copou. Spectacolul este o comedie extrem de reconfortanta, desi abordeaza teme destul de serioase: ce se poate intimpla intr-un cuplu tinar dupa ce obisnuinta a luat locul scinteii de la inceput. Manuela Harabor, costumata la frac si cu joben, intra intre secventele care redau hirjoana de cuplu, presarind tot ce gaseste mai usturator in termeni de filosofie de cuplu ("Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii"; "Secretul unei casatorii fericite: sa te multumesti cu ceea ce ai"; "Secretul fericirii in cuplu: sa nu-ti vina ideea sa compari") ori de filosofie asupra barbatului ("Nu e nici o diferenta intre un barbat prost si unul intelept atunci cind acestia se indragostesc"). Ea danseaza, bate step, intr-un cuvint face un showpe cinste. Totodata, o interpreteaza pe mama tinerei sotii la telefon. De ce "te iubesc" cu semnul intrebarii? Pentru ca dragostea e un teritoriu extrem de fragil. Unde nu se poate sti niciodata cu siguranta cite batalii se dau, cine le-a cistigat pe fiecare si cine ce mai are de facut pentru a se reabilita si a iesi din nou la suprafata, in caz ca a pierdut vreo batalie. In aceasta postura se gasesc cei doi parteneri ai unui cuplu pus pe sotii si hac