- Tema regresului spiritual al lumii de azi e o constanta a scrisului dumneavoastra. Daca dezvoltam logic aceasta paralela castig-pierdere, rezulta ca societatile cele mai obosite, secatuite de substanta lor spirituala sunt acelea occidentale, aflate in avanpostul civilizatiei. Sunteti de acord cu teza lui Noica potrivit careia Vestul a ales untul, in timp ce Estul a ales cultura? (Daniel Cristea-Enache)

- Poate ca la batranete devenim, fara voie, reactionari. Eu nu mai fac deloc un secret din faptul ca nu mai inteleg prea bine lumea in care traiesc, ca ma simt depasit. Umblu pe strada cu sentimentul ca traiesc abuziv, dincolo de ceea ce mi-a fost destinat. Si, uneori, ma bate gandul ca au dreptate tinerii pe care ii deranjam cu melancoliile noastre. Ma sacaie chiar si pe mine tendinta de a face din melancolii un obiect de studiu, desi am impresia ca singura forma de a fi vanitos de care mai dispun in prezent e aceea de a-mi plange de mila.

Judec ca un reactionar deoarece sunt prea atras de gandul ca persoanele care calatoresc cu avionul nu sunt superioare in plan uman persoanelor care calatoreau cu trasura. Apoi, nu remarc nici eu un "progres" intre omul care se uita la ceas cand ii era foame, ca sa vada ce ora era, si omul care se uita la ceas ca sa vada daca ii e foame.

Problema nu se pune in termeni geografici (Est-Vest), ci in termeni mai putin precisi, cum sunt "civilizatia" si "cultura". Pe vremea cand Noica zicea ca Occidentul a ales untul, in timp ce Estul a ales cultura, inclinam sa-i dau dreptate. Azi, inteleg ca atunci ne lipsea untul, de aceea alegeam cultura. Dupa '89, cand accesul la unt a devenit posibil, au disparut cozile din fata librariilor, salile bibliotecilor s-au cam golit, revistele de cultura au devenit aproape confidentiale, iar cei care merg la concerte au ajuns sa se cunoasca intre ei. Unde e faimoasa sete de c