Fie că îl folosim la salate ori la prăjirea alimentelor, uleiul este un ingredient indispensabil în bucătărie. Pentru prăjit, trebuie să ţinem cont de rezistenţa uleiului la încălzire. Dacă aceasta este scăzută, uleiul poate deveni nociv.

Nutriţioniştii spun că este foarte important ca atunci când gătim să luăm în considerare ce tip de ulei se potriveşte cu tratamentul termic aplicat.

Dacă prăjim alimentele într-un ulei care nu are rezistenţă la încălzire, riscul să ne îmbolnăvim este mare. Proprietăţile benefice ale unui ulei cu punct de ardere scăzut se distrug prin prăjire şi devin toxice pentru organism.

Spre exemplu, prin ardere, unele componente ale uleiurilor se transformă în compuşi chimici care pot declanşa anumite tipuri de cancer.

De regulă, cele mai indicate uleiuri folosite pentru prăjirea cărnii ori a legumelor sunt cele cu temperatura de încălzire peste 180-200 de grade Celsius.

Ulei de floarea-soarelui ori de palmier?

Ambele uleiuri au punct înalt de încălzire şi, atunci când sunt de bună calitate, adică sunt presate la rece şi nerafinate, sunt diferite din punct de vedere micronutriţional.

Uleiul nerafinat de floarea-soarelui abundă în acizi graşi polinesaturaţi şi în vitamina E, iar cel nerafinat de palmier roşu are un conţinut sporit de acizi graşi saturaţi şi carotenoizi.

La variantele disponibile pe piaţă, mai ieftine şi rafinate, lucrurile stau diferit. Medicul specialist în nutriţie Horaţiu Albu spune că prin rafinare se elimină cam toate particulele colorante, odorizante sau care dau gust caracteristic, adică aproape toţi compuşii fitonutriţionali activi în menţinerea sănătăţii, rămânând doar acizii graşi.

Citeşte continuarea de pe clicksanatate.ro