O anumită pondere în eficienţa unei renovări o au soluţiile care rezolvă situaţii minore. Majoritatea proprietarilor nu le acordă importanţă, lăsându-se pe mâna meşterilor.

Vom exemplifica însă cum cu un minim interes puteţi să economisiţi bani, să scurtaţi timpii de execuţie şi să diminuaţi disconfortul colocatarilor. În acest scop vom compara soluţiile care rezolvă aceeaşi proplemă: traseul conductelor într-o baie de bloc.

În cele mai multe cazuri, băile renovate sunt fie redimensionate, fie cunosc o reorganizare a obiectelor sanitare. Din acest motiv, conexiunile lor la coloanele de alimentare cu apă şi la cele de scurgere, împreună cu traseele descrise, necesită să fie regândite.

Cele mai întâlnite soluţii sunt ­montajul conductelor pe pardoseală (foto 1) sau pe pereţi (foto 2). În cazul primei soluţii este necesară fie spargerea planşeului pardoselii, fie turnarea de şapă, fie ambele. Dacă însă este preferată soluţia a doua, atunci trebuie săpat un şanţ în pereţi iar, după montajul conductelor, acesta trebuie astupat, operaţie care atrage după ea tencuirea întregii suprafeţe a peretelui.

În cazul în care se construiesc pereţi din gips-carton sau se plachează cei existenţi, soluţia poate fi una pe cât de simplă, pe atât de eficientă: conductele de alimentare cu apă se montează în interiorul peretelui, în aşa fel încât să urmeze profilul metalic de la baza acestuia (foto 3).

În comparaţie cu primele două soluţii, execuţia celei din urmă se face într-un timp scurt, curat, fără disconfort fonic şi fără să încarce clădirea cu o greutate mare. Aceasta în condiţiile în care costurile cu manopera şi cu materialele sunt relativ egale.

La toate avantajele menţionate se mai adaugă şi acela că, în caz de avarie, accesul la conducte se face mult mai uşor, ceea ce conduce la diminuarea semnificativă a pagubelor. De asemenea, plăcile din gips