Scriitorul şi profesorul ploieştean Dan Gulea îşi ia un altfel de „adio“ de la Nicolae Boaru, directorul Bibliotecii Nicolae Iorga, printr-un text-omagiu pentru omul, profesorul şi formatorul de public şi de lume a cărui moarte a lăsat mai săracă viaţa culturală din Prahova
Nicolae Boaru, neopaşoptistul (1949-2013), rezumă Dan Gulea formaţia şi vocaţia lui Nicolae Boaru. Şi explică. „Format în valorile anilor 90, admirator necondiţionat al anticomunismului, cu fior metafizic atunci cînd vorbea despre cultura mare, respectuos pînă la cele mai înalte culmi cu aproape oricine îi călca pragul de la Biblioteca „Nicolae Iorga”, Nicolae Boaru, profesorul, a avut ştiinţa relaţiilor interumane, persistenţa benedictinului atunci cînd cerea un pachet de cărţi în plus de la o editură sau alta, esenţiale pentru o bibliotecă judeţeană, ignorată prin definiţie de autorităţile ce o patronează.
Începînd cu 1995, Biblioteca „Nicolae Iorga” a însemnat mult în viaţa culturală a unui oraş mare, dar cu ambiţii (culturale) mici. Era o lume în mic; aici veleitarii, cu corul lor de moşuleţi nomenclaturişti, mai lansau o carte despre importanţa urbei pe vremea lui Mihai Bravul sau a cine ştiu cui. Dincolo, juna aspirantă la gloria literaturii, pe care maître i-o întreţinea savant; alături, scriitorii de Bucureşti, aflaţi pe nepregătite aici, în faţa unui public avid sau doar întîmplător. Mai sus, personilităţile politice, care se bucurau la fiecare gratulare, cu emfază, dar şi cu grabă spre următorul eveniment.
Din cînd în cînd, un preot luminării noastre intelectuale (fireşte) îşi spunea predicile, iar cîte un aurolac cultural mai fura cîte un pişcot de pe mese; la teveul local, alte şi alte voci, acelaşi invitat, vorbind despre probleme curente ale culturii şi inculturii.
Schimburi de experienţă, drumuri, filialele din Basarabia, de la Cimişlia, peregrinările bucureş
