Am scris saptamana trecuta despre restaurantele mari ale Bucurestiului de pe vremea comunistilor care au avut noroc, pana la urma, chiar daca unele au vazut moartea cu ochii de mai multe ori.

Caru cu Bere care e tot Caru cu Bere de cand se stie, la fel cum sunt si Capsa, Selectul, Hanul lui Manuc, Doi Cocosi sau Pescarul, care si-au pastrat brandul; altele, cum sunt Cina sau micul hotel al Partidului de langa Teatrul National, au primit nume in rand cu vremurile, si acum raspund la nume ca Il Calcio sau Marshal.

Restaurantele cu faima de dinainte de Revolutie puteau fi impartite in trei mari categorii: cele de la marile hoteluri, cele de pe langa marile institutii ale partidului si statului, la care nu putea intra oricine, si celelalte, la care putea merge oricine.

Din cele grupate in prima categorie s-a cam ales praful, cu exceptia Continentalului si a Intercontinentalului, care acum sunt hoteluri de 5*. Lido, cu faimoasa lui gradina de vara cu piscina, a fost inchis demult. O vreme, restaurantul de acolo, Best Chef parca se chema, s-a tinut tare, insa a disparut si el in mocirla intrigilor in care s-a scufundat celebrul stabiliment, la fel cum s-a intamplat cu si mai elegantul hotel Bulevard, cu elegantul lui restaurant cu tot, de vizavi de Casa Armatei.

Aristocraticul hotel al Partidului, cel “mare”, de pe Kiseleff, cu imensul si irealul lui parc din fata, e acum un mare furuncul pe pielea turismului bucurestean. Din cel mai elegant si mai luxos hotel al Bucurestiului, a ajuns cel mai jalnic, exact asa cum au ajuns toate lucrurile lasate pe mana statului si a functionarilor lui timp de 20 de ani. Nu stiu daca pe vremea lui Ceausescu se chema tot Triumf, ca acuma. Pe atunci era rezervat exclusiv marilor comunisti. Daca in “micul” hotel al Partidului, din zona Batistei, (acum Marshal) mai puteai patrunde cu complicitatea unor ang