Daca tot nu prea mai stim sa radem de ce ni se intampla prin viata, atunci, macar sa luam moartea peste picior. Nu am mai ras de mult, atat de sanatos, la o comedie care trimite moartea la plimbare. Daca tot nu prea mai stim sa radem de ce ni se intampla prin viata, atunci, macar sa luam moartea peste picior. Nu am mai ras de mult, atat de sanatos, la o comedie care trimite moartea la plimbare. Si nu oricum, ci in pasii de dans ai lui Ginger si Fred. Nu trebuie sa fii, neaparat, Bunuel, cu umorul lui feroce din "Viata criminala a lui Archibald de la Cruz", si nici Hitchcock, cel care in "Cine l-a ucis pe Harry" regasea gustul pentru enorma gluma macabra. Te poti descurca si in parametri mai modesti, daca dai Cezarului ce i se cuvine, daca inveti ceea ce trebuie din cursul de umor fara frica lui Dumnezeu, marca anglo-saxona. Regizorul Nick Hurran a prins repede lectia. "Plots with a View" (titlul original, cu trimitere la un joc de cuvinte) devenit, la noi, "Dragoste mortala"(nimerit) este, daca mi se ingaduie, un love-story pe buza sicriului. Si inca nu am spus totul. O poveste de dragoste intre doi tomnateci. Nici asta nu ar fi nimic. Filmul pare sa ne mai spuna ca, precum in cunoscuta zicere, cam rasista ce-i drept, despre indianul bun care nu poate fi decat unul mort, si aici soacra-poama-acra face, fara voia ei, fapte ingeresti, dupa ce a trecut in lumea celor drepti. La capataiul ei, nora si fostul iubit din tinerete isi regasesc dragostea pierduta. Pentru aceasta tarzie rascumparare, sunt gata ca unul dintre ei sa faca pe mortul - cum altfel? - doar suntem intr-o comedie ce-si respecta promisiunea, care nu se joaca de-a "uite moartea, nu e moartea". Ca o garantie a seriozitatii, aici funebrul este la el acasa: doua dintre personaje sunt chiar antreprenori ai "pompelor", unul conservator, oficiant in dulcele stil clasic, indragostitul susamintit, iar altul moder