■ Jurnalul Naţional: Cum s-a născut "Eu nu sunt Tanţa", cartea pe care ai lansat-o luna trecută?
■ Nuami Dinescu: Am început să scriu aşa, sporadic, cam din toamna lui 2009, fără să mă gândesc vreo clipă la faptul că toate gândurile mele, scrise aşa stângaci, la început, vor ajunge într-o carte. A fost mai întâi un blog, pe care am scris când am avut timp sau când am simtit că mă arde să scriu. Am început să scriu însă mai des în 2012, mai exact după Paşte, când am primit cadou site-ul nuami.ro. De atunci m-am mutat cu arme şi bagaje şi tot ce scriu, scriu acolo. Nu ştiu să spun cât am muncit, am scris pur şi simplu şi la momentul la care a venit propunerea editurii cam trei sferturi din carte era deja scrisă, cu intenţia de a fi postate pe site. Dar... se pregătea altceva.
■ Cine sunt prietenii care te-au încurajat să scrii?
■ Pentru că viaţa face ea cumva şi-ţi deschide alte drumuri, când pare că toate se închid, s-a întâmplat să apară în viaţa mea nişte oameni care au început să schimbe lucruri. Prima ‘vinovată” e Corina Constantin, cu care mă ştiam din Pro tv. Ne-am întâlnit la o cafea şi nu ştiu cum am ajuns la discuţii legate de scris şi ea, om de acţiune, a vorbit cu un amic, mi-au făcut blogul, pentru că eu abia ştiam să trimit un mail, şi am început să scriu, de a doua zi. Pe urmă, graţie FB-ului a apărut Alina Grozea care mi-a scris într-o zi aşa politicos şi plin de respect, şi cu un bun simţ rar de tot, să mă întrebe dacă nu vreau să scriu împreună cu ea şi alte fete pe un alt blog, Bon café.ro. M-am simţit onorată de aşa companie, fetele erau din branşă, toate scriseseră la reviste de gen; evident că am acceptat. Cu ele am început să scriu aşa, mai aplicat. Am o prietenă care citeşte prima cam tot ce scriu, Cristina Bălănescu, şi care nu ezită să spună limpede dacă e sau nu... de citit. Şi am încredere în simtul ei estetic şi mora