Foto: Cristian Marcu / Jurnalul Naţional Antonello Celestini a ajuns în România pe valul de optimism pe care îl stârnise privatizarea pe scară largă a tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul. A stat aici un cincinal, la finalul căruia a ajuns la concluzia – amară pentru noi, logică pentru el – nu mai calc în România. Dacă îi asculţi povestea îi dai dreptate chiar dacă ai reţinerea firească după algoritmul nostru de gândire – este italian, adică mafiot. Până la stabilirea vinovăţiilor în procesul pe care îl are cu Statul Român, în calitate de evazionist, Antonello îşi vede de treabă în Italia şi urmăreşte cum poate să-şi recupereze milioanele de euro investite în sora de gintă latină. Are aici mărfuri în valoare de zeci de milioane de euro, blocate de Fisc şi de Vamă. Pentru un om de afaceri de talia lui, din zona IMM-urilor, sunt bani mulţi, care îi dezechilibrează grav bugetul şi îl obligă să lupte.
Cum a ajuns să fie un personaj de prima pagină în ultimele zile, recunosc, l-am ajutat. Interviul pe care i l-am luat în Italia, împreună cu o ziaristă din generaţia entuziastă, dar profundă, care dă stabilitate Antenei 3, mi-a dezvăluit, cu subiect şi predicat, mecanismul corupţiei din instituţiile Fiscului românesc. Nu sunt în poziţia să-i dau dreptate lui Celestini, nici nu mi-am arogat rolul de judecător sau acuzator. Au fost însă suficiente elemente în povestea pe care italianul mi-a spus-o pe îndelete care s-au confirmat până acum. Seria de arestări de la vârful ANAF şi din Vămi este şi consecinţa denunţurilor pe care le-a făcut Celestini, adus la disperare de presiunea exercitată asupra afacerii lui, nu pentru a intra în legalitate, ci pentru a da şpagă.
Este foarte simplu să pui la îndoială spusele lui Celestini, fără să ştii nimic despre dedesubturile afacerii. Fiscul, prin purtătorii de cuvânt pe care nu i-a văzut nimen
