Cine si-ar fi inchipuit cu nu putin timp in urma o condamnare a atotputernicului Nastase, sub regimul caruia nu ajungeai director de scoala sau sef de salon la spital daca nu te treceai in PSD? Cine din justitie ar fi avut cutezanta sa il condamne, ba chiar cu executare? Recentele condamnari cu executare pentru unii fosti ministri, ba si pentru un fost prim ministru, au trezit o euforie in mintile unor romani, de parca le-a fatat vaca, ca si cum Domnul Dan Otevistu' ar fi gasit-o in sfirsit pe Elodia. Pe forumurile internetice, in berariile patriei (aceste agore ale politicii romanesti inca de pe vremea lui Caragiale) se jubileaza ca-ntr-o juisare precoce, adolescentina: „Bine le-a facut, sa-i bage pe toti la bulau". Oamenii cu scaun la cap stiu insa ca astfel coruptia nu se stirpeste. Alti mureseni, alti remesi, alti nastasi vor veni la rind si vor fura in continuare din banul public. Cu alte cuvinte, coruptia nu va fi diminuata prin aceste condamnari atita timp cit nu vor diminua cauzele profunde ale aparitiei ei. Insa, intr-adevar, aceste condamnari marcheaza, mi se pare, un eveniment de exceptie cu tripla semnificatie. Mai intii, este pentru prima data in istoria Romaniei cind se condamna cu executare la nivel atit de inalt. Daca gresesc, sa ma corectati. Al doilea, sa luam aminte: condamnarile sint, prin persoanele condamnate, transpartinice, ca si coruptia, de altminteri. Iar al treilea lucru mi se pare si mai important. A inceput sa se topeasca astfel, cum se topeste zilele acestea zapada asta murdara din orase, reciprocitatea in coruptie, paritatea la furat. Pina acum fiecare fura cind era la guvernare, stiind ca atunci cind veneau ceilalti la putere nu patea nimic, pentru ca se astepta la reciprocitate. Cind incep sa cada pesti mari dintr-o tabara, putem fi siguri ca vor cadea si din cealalta - ca doar paritatea si reciprocitatea se vor pastra! Si asa, incet