Sunt zile umplute cu nopţi
Sunt zile umplute cu nopţi pîn-la refuz
(posibilul e lipit de tîmplă cum un plasture)
sunt dimineţi mototolite cum un ghemotoc de hîrtie
(punctele şi virgulele se-nscriu
pe coala lichidă a ploii)
sunt seri ca nişte pahare goale
(o fereastră ascunsă bine
în fundătura întunecoasă a ţipătului).
Aproximaţii
În Celălalt acerbe certitudini poleite cu refugii
în tine ghearele trandafirii ale ferestrei
în Celălalt iubirile lucioase cum un nod de cravată
în tine eroicul schelet înflorind cum un arbust
în Celălalt chipul tău acoperit de fluvii
pe care nu le-ai văzut niciodată
în tine ochiul Celuilalt cum un ac gata să-nţepe
balonul infinitului umplut cu aerul odăii tale.
Disperat ochiul
Disperat ochiul întins cum un elastic
gata de-a crăpa între un capăt
şi altul al Lumii
(capete tot mai mici tot mai fragede
ca două mîini de copil).
Montană
Pietre care se scurg
unele-n altele cum lichidul din pahare
stînci golaşe care ne fac semn
să intrăm în ele
mucegaiuri plutind
pe norii grizaţi
poezia sărmana de ea
ca un animal lihnit de foame.
Ca să vezi
Ca să vezi unde e să începi să cauţi
doar ce nu se găseşte
să memorezi dimineţile
să reciţi înnoptările
să te-ascunzi aidoma unui copil
în cutele zeflemitoare-ale Soarelui
să te repeţi pe-aceleaşi teme minore
ce-i înspăimîntă pe oamenii mari
cu privirea-n adîncimea parfumului
de altcîndva
cu clipa ta în clipa
ce nu era.
Ora cinci după-amiază
Îngră
