În România există foarte multe şanse create tocmai de criza şi de haosul în care ne aflăm.
În spaţiul mioritic, în anul 2009, investiţiile străine au scăzut la jumătate faţă de cele din 2008. În 2010 s-au mai redus cu 30%. Cu alte cuvinte, au rămas o treime din cele de acum doi ani. Resursa cea mai importantă de dezvoltare în lumea de astăzi este creativitatea, inteligenţa, capacitatea de adaptare şi eficienţa în a folosi conjuncturile. Lor li se datorează atractivitatea pentru capital a unui loc sau altul pe planetă. Explozia capitalistă prin care 1 şi cu 1 fac întotdeauna mai mult decât 2 se produce la întâlnirea dintre creier şi bani. De ce are nevoie un investitor?
1 Infrastructura pentru transporturi (autostrăzi, căi ferate, aeroporturi, porturi) şi telecomunicaţii.
2 Fiscalitate redusă şi stabilă bazată evident pe un sistem politic echilibrat.
3 Relaţii prietenoase, dar cât mai reduse (fără consum de timp, cu număr mic de aprobări necesare, cu reglementări simple, fără controale inutile) cu autorităţile publice. Într-un cuvânt, are nevoie de dispariţia mentalităţii feudale a statului.
4 Oameni liberi, educaţi, deschişi către comunicare, capabili să se adapteze culturilor de corporaţie ale lumii globalizate de astăzi.
Acestea sunt criteriile pentru un om care trăieşte într-un avion, se află luni în Vietnam, marţi la Beijing, miercuri la Moscova, joi la Londra, vineri la Rio şi îşi petrece weekendul cu familia în Florida sau în cine ştie ce management meeting la New York cu colegii lui. De astfel de oameni depinde economia mondială. Ei sunt câteva sute. Alte câteva mii, manageri de fonduri de investiţii, executivi ai băncilor sau ai fondurilor suverane şi experţi financiari le urmăresc şi le urmează politicile şi strategiile.
Ne-am obişnuit să vorbim de americani care fac, chinezi care dreg, ruşi care îşi arată muşchii, eu
