Aşa cum am mai scris, Summit-ul NATO se prezintă ca un test decisiv pentru autorităţile noastre. Un test ce nu se referă la organizarea fără fisură a Summit-ului, ci la organizarea în aşa fel încât interesele cetăţenilor să nu fie serios afectate. ● Ion Cristoiu
Editorialele zilei
● Tudor Octavian:Ce e prostituţia? ● Lucian Avramescu:Şi preşedintele s-a dat lovit cu bricheta ● Adrian Severin: România la Summit-ul NATO● Ilie Şerbănescu:Să evităm autocondamnarea! ● Dan Dumitrescu:A fost sau n-a fost?
Prăpastia dintre dictatură şi democraţie trebuie căutată, înainte de toate, în atitudinea faţă de cetăţean. În democraţia adevărată, interesul cetăţeanului trece înaintea tuturor altor interese. Sunt rare cazurile când autorităţile sacrifică interesul cetăţeanului pe altarul altor interese. E vorba, de regulă, de interesul naţional. Dar şi atunci, fiind vorba de pericole reale care ameninţă o ţară, democraţiile sacrifică anumite interese ale cetăţeanului de dragul unor interese care sunt, în ultimă instanţă, tot ale cetăţeanului. În cazul pericolului terorist, de exemplu, democraţiile pun la îndoială anumite interese ale cetăţeanului de dragul unor interese tot ale cetăţeanului: cel de a trăi, de a nu i se prăpădi avutul. Dictatura împinge în plan secund interesul cetăţeanului. Dacă un dictator vrea să-şi facă o glorie dintr-un conflict cu un stat vecin, interesele cetăţeanului sunt imediat puse în discuţie.
Aşa cum am mai scris, Summit-ul NATO se prezintă ca un test decisiv pentru autorităţile noastre. Un test ce nu se referă la organizarea fără fisură a Summit-ului, ci la organizarea în aşa fel încât interesele cetăţenilor să nu fie serios afectate. Se respectă însă această regulă de aur a democraţiei în România acestor zile?
Fireşte că nu.
Toţi cei care au criticat inimaginabilele restricţii de circ
