Inainte de a estima ceva cu privire la aceste alegeri, trebuie sa ne uitam la alegerile anterioare. Acolo vedem cateva cifre foarte interesante, care au ramas relativ stabile de-a lungul timpului. Ele trebuie sa fie repere si pentru analiza din acest an.
Prima constanta este aceea ca, la alegerile prezidentiale, pana acum, au venit mereu cel putin 10 milioane de votanti (sigur, nu luam in calcul cei aproape 15 milioane de votanti din 1990, ci media de 10-12 milioane de dupa 1992 incoace). Acum va fi pentru prima data cand aceasta bariera nu va mai fi depasita. Probabil, numarul de votanti va scadea spre 7-8 milioane, ceea ce inseamna din start un handicap de legitimitate si autoritate. Exista insa si un alt efect, care are legatura cu calculele pe care fiecare candidat in prezent si le face.
Astfel, a doua constanta este aceea ca principalul candidat a obtinut in primul tur, mereu, peste 4 milioane de voturi. De-a lungul timpului, asta a insemnat fie 32% (asa cum a fost pentru Iliescu in 1996), fie 41% (Nastase in 2004). Contracandidatul principal a obtinut, de asemenea, un scor apropiat, de cca 3,5 milioane de voturi (Constantinescu in 1992 si 1996, Basescu in 2004; chiar si Vadim s-a apropiat de aceasta tinta, cu 3,1 milioane de voturi in 2000). In prezent, a obtine 4 milioane de voturi in primul tur pare o himera, cata vreme presedintele in functie nu depaseste in sondaje 33-35%, ceea ce ar echivala cu aproximativ 2,8 milioane de voturi.
A treia constanta a acestor alegeri este ca principalii contracandidati ai favoritului (cu exceptia candidatului maghiar) obtin scoruri cumulate de peste 45% (1996 - 48%, 2000 - 48%, 2004 - 46%). Asta a facut mereu ca rezultatul turului doi sa fie mereu imprevizibil si supus fluctuatiilor campaniei si negocierilor. In prezent, cei trei contracandidati, daca il includem in calcule si pe Sorin Oprescu, depasesc a