Davos-ul din acest an este dominat de intrebari privind soarta capitalismului. La mai bine de trei ani de la eruptia crizei financiare, desi s-a evitat (pana acum) o implozie economica in lumea industrializata de magnitutdinea Marii Depresiuni, persista intrebari profunde si temeri majore. Una priveste rezilienta Crizei; asa cum demonstreaza istoria si analize serioase (1 o criza atat de adanca dureaza mult. Alta chestiune are in vedere complexitatea, profunzimea si intinderea acestei crize. Criza financiara este intruchipata de o criza bancara, a supraindatorarii publice si private in numeroase tari. In Europa, criza Uniunii Monetare, cu originea intr-un design si aranjamente de politici defectuoase, ameninta intreg proiectul european. Ingrijorezeaza tot mai mult dimensiunea sociala a acestei crizei.

1. Criza si societatea. De mai bine de doua decenii erodarea clasei mijlocii in numeroase tari a fost ocultata de indatorare (credit ieftin) si inflatie scazuta. O inegalitate a veniturilor in crestere puternica corodeaza fundamentele sociale ale democratiei, intrucat sanse (oportunitati) egale fac parte dintre regulile de baza ale uneo societati civilizate. Sunt date (statistici2) ce atesta fara tagada aceasta erodare, ce reprezinta o bifurcare in evolutia sociala a capitalismului dupa al doilea razboi mondial (3.

Unii ar spune ca mersul tehnologiilor, redistributia puterii economice in lume (in favoarea Asiei), explica “decaderea” unor categorii de “gulere albe” si “gulere albastre” in economiile mature. De exemplu, in presa americana se spune ca “Apple ilustreaza de ce China devine fabrica lumii” (4. Dar aceasta este o citire unilaterala a situatiei, in opinia mea; nu mai putin relevanta este dinamica politicilor publice, dominantza in ultimele decenii a paradigmei care a propovaduit dereglementarea pietelor si favorizarea capitalului in me