In ciuda dorintei Belgradului, discutiile pe marginea viitorului statut al Kosovo, ce vor incepe luni la Viena, vor duce aproape sigur la o forma de independenta pentru aceasta provincie ce teoretic apartine Serbiei. Un comentariu de Tim Judah pentru Reteaua Balcanica de Investigatii Media (www.birn.eu.com)
La doar zece minute departare cu masina, de Pristina, capitala Kosovo, simti ca esti intr-o alta lume, sau cel putin intr-o alta tara. Deodata, limba, cultura si chiar religia sunt cu totul altele. Muzica, numerele masinilor, actele si banii, toate sunt de asemenea diferite.
Bine ati venit asadar la Gracanica, una dintre enclavele sirbesti din Kosovo. Dupa incheierea conflictului, in 1999, sarbii s-au retras in mici enclave din provincie si intr-o zona din nord care se invecineaza cu Serbia.
Cei mai multi sarbi nu vorbesc limba albaneza si raman loiali Serbiei. Acestia continua sa foloseasca dinarii sarbi – restul provinciei Kosovo foloseste euro – si au acte sarbe, in timp ce populatia de 1,8 milioane a provinciei Kosovo – etnici albanezi – au documente eliberate de ONU.
Gracanica, ceva mai mare decat un sat, se concentreaza in jurul unei magnifice biserici ortodoxe medievale. Cei mai multi albanezi din Kosovo sunt musulmani. In mod simbolic, totusi, diferentele dintre aceste doua populatii rezida in retelele de telefonie mobila.
Sarbii vorbesc prin intermediul unei retele conectata la Belgrad. Deoarece Kosovo nu este (inca) o tara independenta, reteaua echivalenta albaneza din Kosovo foloseste prefixul international al statului Monaco.
Astfel, pentru a vorbi unii cu altii, un sarb si un albanez din Kosovo trebuie sa faca un apel international, desi se afla aproape unul de celalalt incat se pot vedea.
In ultimele saptamani chiar si aceasta posibilitate s-a diminuat. Guvernul albanez
