Tot ceea ce a sperat  guvernarea social-liberală să  realizeze pare să se împlinească, pas cu pas. De la desăvârşirea blocajului mediatic la slăbirea statului de drept, progresele acestei degradări cotidiene sunt evidente şi îngrijorătoare.  Cu câteva zile înainte de alegeri, tonul general al presei ce serveşte regimul  actual este  entuziast şi violent-nimic nu mai poate sta în faţa poporului  învingător, ce va plebiscita coaliţia majoritară în parlament. Orice încercare a preşedintelui republicii de a  formula un set de criterii minimale de integritate în selectarea  viitorilor miniştri este privită ca o crimă ce furnizează raţiunile unei noi suspendări.  Logica mediatică este rezumabilă fără dificultate – poporul este suveran, iar voinţa lui nu poate fi ingrădită de nimeni.

Ceea ce noii teoreticieni social-liberali ai suveranităţii omit să menţioneze este faptul că  voinţa populară nu poate submina edificiul unui stat bazat pe domnia legii, după cum nu poate anula garanţiile ce protejează libertăţile individuale. Indiferent de regimul politic pentru care o naţiune optează,   valorile pe care se fondează proiectul democratic şi constituţional nu pot fi alterate:  schimbarea constituţiei nu poate avea ca scop  eliminarea separaţiei puterilor în stat şi instalarea arbitrariului.   Nici o majoritate, oricât de amplă şi de solidă, nu poate aspira să strivească sub voturile ei ideile de pluralism şi de justiţie independentă.

Campania pentru alegerile parlamentare nu este sfârşitul, ci începutul luptei politice al cărei obiectiv este păstrarea  integrităţii instituţiilor pe care le asociem cu viitorul european şi atlantic al României. Ceea ce părea a fi o   achiziţie definitivă şi inatacabilă  este pus în cauză.  Este momentul să abandonăm iluziile pe care le–am nutrit în aceşti ani din urmă. Participarea României la proiectul european nu  înseamnă, automa