Teatrul National „Mihai Eminescu“, Chisinau (Rep. Moldova)
Povesti de familie de Biljiana Srbljanovic
Regia: Mihai Fusu
Scenografia: Victor Grusevan
Conceptie muzicala: Alexandru Tarsu
Cu: Leo Rudenco, Luminita Tacu, Ghenadie Galca, Snejana Puica, Diana Decuseara, Alexandru Plesca
Greu de spus de citi ani n-au mai vazut spectatorii bucuresteni o montare de la Nationalul din Chisinau (in Romania, dar mai putin in Capitala, vin – cind vin, deci rar – cu precadere productii ale Teatrului „Eugen Ionescu“, al carui director artistic e Petru Vutcarau, el insusi invitat de succesive ori sa lucreze in Romania ca regizor), iar intimplarea a facut ca venirea la Bucuresti a Povestilor de familie puse in scena de Mihai Fusu sa aiba loc cu citeva zile inainte de un programat turneu al spectacolului in Franta (anuntat la fata locului, dar suspendat, din cauze obscure, ulterior…). La fel de greu de spus cit de reprezentativ poate fi un singur spectacol pentru o tara cu destul de multe institutii teatrale si productii aferente, in cazul in care aceasta reprezentativitate ar preocupa pe cineva. Deocamdata, Povesti de familie e un spectacol bun, cu un aer in acelasi timp familiar si distinct in relatie cu mediul teatral romanesc, intr-un festival acoperind o plaja valorica si estetica foarte ampla.
Respectind principiul, cu universala aplicabilitate in Estul Europei, dupa care nimeni nu-i profet la el acasa, Biljiana Srbljanovic e, de un deceniu, un dramaturg de succes pe continent, piesele i se joaca in toate limbile si pe toate meridianele, mai putin in limba in care sint scrise si in tara autoarei, Serbia, unde Srbljanovic e considerata adeseori ca o iconoclasta (distrugind una dupa alta icoanele spiritului national), cam la fel cum e privita, din unghiul croat al perspectivei patriotiste, Dubravka Ugreˇsi´c. Dintre piesele sc