Să privești un meci de Liga I în ziua de azi înseamnsă să te înarmezi cu kilograme de curaj și tone de răbdare. E ca atunci când bagi un bilet la Loto și duminica aștepți numerele câștigătoare.
Glumele despre fotbal și femei care circulă pe internet spun că cele din urmă văd fotbalul ca pe "un joc în care 22 de băieți aleargă după o minge". Știți care este partea cea tristă? Că pe plaiurile mioritice toată lumea vede același scenariu.
Meciurile din liga noastră, care au în comun cu fotbalul doar regulile de joc, par mai mult o luptă în care obiectivul este ca mingea să fie la tine. Nu contează pasele, fazele, deposedările, golurile. Contează să cazi în careu la momentul potrivit, să ai la centru arbitrul potrivit sau să împingi mingea în poartă din greșala potrivită a adversarilor.
Devine o sinucidere curată să stai 90 de minute în fața televizorului, indiferent dacă echipa care joacă se numește Rapid, Dinamo, Steaua, Mioveni, Chiajna sau Târgu Mureș.
Trăim un fotbal în care obiectivele visează Europa, iar când ajungem acolo suntem goniți pe ușa din spate. E ca atunci când un elev își dorește enorm să intre la o anumită facultate, ia examenul de admitere, dar la prima sesiune este prins copiind și examtriculat.
Iar noi, românii din afara fenomenului, cei care privesc și doresc să privească din plăcere și pentru spectacol, suntem martorii unor evenimente bizare și ne plângem de milă până și la un meci Wigan-Swanesa sau Rayo Vallecano-Granada.
Pentru că așa am fost noi obișnuiți: ce e mic la alții e mare la noi. Și invers. Iar fotbalul este cel mai bun exemplu în acest caz.
Articol oferit de FotbalTop
Să privești un meci de Liga I în ziua de azi înseamnsă să te înarmezi cu kilograme de curaj și tone de răbdare. E ca atunci când bagi un bilet la Loto și duminica aștepți numerele câștigătoare.
Glumele de