Nu spun ca este lipsa de profesionalism pentru ca meteorologii nu pot face previziuni cat de cat aproximative de marti pana joi, ci mai degraba ca e vorba de capriciile vremii, daca tinem cont de perioada din an in care ne aflam.

E drept ca februarie e luna de iarna si-si face treaba, incercand sa se poarte ca atare, doar ca si primavara, uneori prea nerabdatoare, da tarcoale si incurca multe treburi.

Ca sa nu se lase usor infranta, nici iarna nu se lasa mai prejos si de aici, un adevarat razboi. Daca la pranz e primavara-n toata regula si soarele-ti zambeste darnic din inaltimi, spre seara, vantul bate furios, ca o razbunare, iar zapada cerne des si mare peste cea inca necuratata de administratia orasului.

Meteosensibilii insa, persoane fara studii de specialitate, anunta vremea cum nu se poate mai exact, mai ales atunci cand este vorba de presiunea atmosferica, precipitatii, temperaturi.

Trebuie stiut insa, de la inceput, ca meteosensibilitatea nu este o boala, este o stare de disconfort, asa ca nu exista nici un motiv pentru ca suferindul, mai ales daca este bine informat, sa intre in panica.

Astfel, meteosensibilul, care anticipeaza mai exact decat meteorologul schimbarile care se vor produce curand in atmosfera, acuza dureri de cap si de oase, tulburari de somn si de memorie, oboseala, cel mai adesea nejustificata, si are stari de agitatie, de asemenea, nejustificate.

Impotriva meteosensibilitatii nu exista tratament medicamentos, totul depinzand de vointa suferindului care, in primul rand, nu trebuie sa-si faca griji mari in ceea ce priveste sanatatea sa si trebuie sa constientizeze ca raul ii va trece indata ce vremea se stabilizeaza, cum se intampla, de altfel, de fiecare data.

Asta nu inseamna ca meteosensibilul trebuie sa stea in pat si sa boleasca, desi simptomele nu sunt d